Studiu climatologic
INSTITUTUL DE METEOROLOGIE ŞI HIDROLOGIESECŢIA DE STUDII ŞI CERCETARE PENTRU PREVEDEREA TIMPULUI
STUDIUL AERO-CLIMATOLOGIC AL AEROPORTULUIBAIA MARE / TĂUŢII MĂGHERĂUŞ
1976
CONSIDERAŢII GENERALE

Aeroportul Baia Mare este situat din punct de vedere geografic în depresiunea Baia Mare. Depresiunea Baia Mare este o depresiune de contact situată între Platforma Someşană şi zona carpatică încadrată de lanţul masiv al munţilor Gutîi al căror vârf atinge 1445 m şi cele trei masive cristaline: Preluca, Dealu Mare – Prisaca şi Codrul Făget, ale căror vârfuri ating înălţimi de 600 – 800 m. Depresiunea este un golf de câmpie joasă cuprinsă între Someş şi Săsar cu terase şi piemonturi de acumulare. Lăţimea depresiunii variază între 6 km între dealul Sălajului şi masivul Rotunda şi 41 km între Ardusat şi Baia Mare.

Suprafaţa depresiunii este vălurită, caracterizată printr-un sistem convergent de văi şi interfluvii. Sistemul de văi este rezultatul acţiunii de eroziune a reţelei hidrografice reprezentat prin văile principale: Someş, Săsar şi Lăpuş.

Din punct de vedere morfologic Aeroportul Baia Mare este situat la altitudinea de 184 m pe teresa Lăpuşului care spre vest se racordează cu un con de dejecţie al râului Băiţa.

În urma efectuării unor studii geotehnice necesare lucrărilor aeroportului s-a constatat următoarea structură geologică: terenul este format dintr-un orizont de argilă prăfoasă galbenă, plastic vârtoasă a cărei grosime variază pe platoul ales pentru construirea pistei între 1,0 şi 2,5 m. Al doilea orizont este alcătuit din materiale granulare reprezentate prin pietriş cu nisip colmatate cu materiale argiloase.

Solurile sunt variate şi complexe. Se întâlnesc soluri podzolice, soluri brune de pădure pe care se dezvoltă păduri de foioase, fâneţe şi culturi şi soiuri intrazonale freatic hidromorfe.

Datorită formelor complexe de relief, sol şi microclimat, în această zonă se dezvoltă o bogată vegetaţie reprezentată prin variate asociaţii lemnoase şi ierboase. Deoarece ne găsim în zona de contact dintre şes, dealuri şi munţi există plante caracteristice acestor forme de relief. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin păduri de conifere şi foioase ca: stejar, arin, gorun, carpen şi castan dulce. Suprafeţe întinse sunt ocupate de pomi fructiferi (meri, pruni, nuci), având condiţii optime de dezvoltare şi viţă de vie.

Terenul înconjurător aeroportului are o suprafaţă fragmentată de ogaşele apelor de şiroire şi de mici denivelări cu o adâncime variabilă între 0,5 – 1,0 m umplute cu apă în anotimpurile ploioase. Zona aeroportului este străbătută din nord-est spre sud-vest de pârâul Băiţa care la circa 200m de staţie se varsă în albia Lăpuşului. Acest pârâu meanirează puternic, albia este puţin în pantă în adâncime din pricina solului argilos. Din acest motiv stratificaţia solului se modifică şi deasupra orizontului argilos apar nisipuri fine prăfoase cu trecere spre mâluri.

Pe baza sondajelor executate s-a delimitat o zonă în vest, zonă în care încep să apară depozite aluvionare ale pârâului Băiţa, care necesită lucrări speciale de drenaj, de asanare pentru a se putea prelungi pista spre vest.
.............................

Zona Aeroportului Baia Mare beneficiază de un climat propriu care se caracterizează prin ierni relativ blânde şi veri călduroase. Frecvenţa mai mare a timpului noros, umed şi bogat în precipitaţii se datorează faptului că predomină masele de aer umed din vest şi nord-vest barate în drumul lor de zidul muntos al Carpaţilor, care în acelaşi timp constituie un paravan împotriva vânturilor reci din nord şi nord-est.

Analizând oscilaţiile valorilor medii lunare ale temperaturii, constatăm că sunt caracteristice regiunilor continentale din zona temperată atingând valoarea cea mai mare de 20,40C în luna iulie şi cea mai mică de -3,30C în luna ianuarie. Limitele extreme ale temperaturii sunt cuprinse între 39,80C înregistrată la 22 august 1943 şi -30,30C la 10 februarie 1928. Zilele de îngheţ cu temperatură mai mică de 00C încep sporadic din luna septembrie şi se sfârşesc în luna mai, totalizând în medie anual 101,7 zile. Zilele de vară cu temperaturi ce depăşesc 250C încep din luna mai şi se sfârşesc în septembrie înregistrând în medie 87,8 zile anual.

Studiul precipitaţiilor atmosferice are un rol important, deaorece acestea constituie rezerva de umezeală a solului şi de alimentare a debitelor râurilor.

Valoarea practică a precipitaţiilor constă mai mult în caracterul decât în cantitatea lor. Când au o intensitate moderată, apa se infiltrează în sol până la mari adâncimi, iar când cad sub formă de averse (72,8 mm – precipitaţii maxime în 24 ore în luna august), o parte din apă nu apucă să se infiltreze,s curgându-se la suprafaţă. Valoarea mijlocie anuală a cantităţii de precipitaţii este de 913,1 mm. Cea mai mare cantitate lunară de precipitaţii care vara (110,6 mm în luna iunie) când după o perioadă de secetă (62,1 mm în luna martie, aprilie) urmează ploi torenţiale, uneori şi grindină.

Numărul de zile cu strat de zăpadă este de 71,5, extinzându-se din noiembrie până în martie, sporadic în aprilie cu maximum lunar în ianuarie (23,9 zile).

O puternică influenţă asupra mersului nebulozităţii o au relieful şi circulaţia maselor de aer.

Datorită frecvenţei mari a maselor de aer umed, mersul anual al nebulozităţii la Baia Mare este următorul: media anuală este de 6,3 zecimi şi se caracterizează printr-un maxim în decembrie de 8,4 zecimi şi un minim în octombrie de 4,8 zecimi.

Anual, numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 50,3, numărul zilelor cu cer noros este de 175,2 şi cu cer acoperit de 139,5.

Staţia meteorologică Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş funcţionează pe aeroport din august 1968. Din anul 1969 până în iunie 1971 programul de lucru al staţiei meteorologice a fost de 24 de ore de observaţii, pentru ca din iunie 1971 staţia să funcţioneze cu program de zi de 12 ore.

Din lipsă de material de bază timp de 24 ore de observaţii am fost nevoiţi să efectuăm prelucrările cu date meteorologice numai din perioada de zi lumină (ora 05.30 – 16.30). De aceea toate concluziile lucrării se referă la perioada respectivă.

Platforma meteorologică este amenajată în apropierea blocului tehnic al aeroportului. Odată cu terminarea lucrărilor de modernizare a aeroportului se va da în folosinţă şi noul observator PDA.

REGIMUL VÂNTULUI LA ALTITUDINE

Pe baza observaţiilor efectuate la orele 02 şi 14, colectivul de aerologie din I.M.H. A întocmit un studiu asupra circulaţiei şi maselor de aer în altitudine din zona oraşului Baia Mare. Din acest studiu se desprind următoarele caracteristici:

  • – în stratul 100 – 500 m predomină circulaţia aerului din est, sud-est şi vest. De la nivelul de 500 m până la 5000 m vântul îşi continuă rotirea spre sectorul vestic aproape în toate anotimpurile, încadrându-se în circulaţia generală a atmosferei libere;viteza vântului repartizată pe 8 direcţii prezintă creşteri continue de la sol până la nivelul de 5000 m. Analizând mersul anual al vitezei medii constatăm că valoarea cea mai mare se înregistrează pe direcţia nord-vest în stratul sol – 500m. La nivelul de 1000 m predomină direcţia sud-est, după acest nivel prezintă oscilaţii pe celelalte direcţii pentru ca la 5000 m să revină pe direcţia nord-vest.
  • – viteza maximă a vântului creşte de la sol în înălţime cuprinsă între 14 m/s la nivelul de 100 m şi 40 m/s la nivelul de 4000m;
  • – frecvenţa calmului scade brusc nîn starul sol – 100 m de la 34,33 la 10,5% în valori medii anuale. Cu altitudinea, valoarea calmului scade progresiv până la 4000 m unde atinge valoarea de 0,2%;
  • – din analiza frecvenţei vitezei vântului repartizată pe praguri, constatăm că frecvenţa vitezelor cuprinse între 1 – 4 m/s scade progresiv cu înălţimea de la 17,1% la sol pe direcţia est, la 3,0% la 5000 m pe direcţia sud-est. Frecvenţa vitezei de 5 – 9 m/s creşte până la nivelul de 500 m cu valori cuprinse între 2,2% la sol pe direcţia este şi 10,9 pe direcţia sud est. Peste această înălţime frecvenţa acestui prag scade, păstrându-se în valori apropiate de 8,7%. Frecvenţa vitezelor de peste 100 m/s creste cu înălţimea, atingând la nivelul de 5000m valoarea maximă de 9,0% pe direcţia vest.
  • Detalii referitoare la regimul anotimpual şi anual al parametrilor vântului la Baia Mare se găsesc în tabelul 2.
DATE GENERALE ASUPRA PISTEI DE ATERIZARE DECOLARE

Aeroportul Baia Mare este amplasat în vecinătatea oraşului Baia Mare la o distanţă de 9 km.

Zona aeroportului are o formă circulară cu raza de 20 km cu centrul în punctul de referinţă. Este flancată în partea estică de munţii Gutîi; pe direcţia 0900 la o distanţă de 23 km se află localitatea Cavnic; pe direcţia 1400 comuna Mănăştur la 23 km; pe direcţia 1900 oraşul Somcuta Mare la distanţa de 20 km; pe direcţia 3100 oraşul Seini la distanţa de 17 km.

Aeroportul Baia Mare funcţionează cu o singură pistă dată în exploatare în anul 1966 şi este orientată 0960 – 2760 având următoarele coordonate în punctul de referinţă:

  • latitudinea: 470 39′ 31” N
    longitudinea 230 39′ 31” E
    altitudinea 184 m
  • temperatura de referinţă 23,30 C – conform regulamentului OACI

....................................

CONCLUZII

Analizând datele meteorologice ale Aeroportului baia Mare din intervalul 1971 – 1975 prelucrate şi reprezentante în tabele şi grafice, se evidenţiază următoarele concluzii:

  1. Norii de tip Cumulus se dezvoltă în tot timpul anului cu o frecvenţă de peste 50% în intervalul aprilie- septembrie, între orele 09 – 16. Frecvenţa maximă orară de 82,3% se înregistrează în lunile mai şi august la orele 13, respectiv 14. Media lunară maximă pentru perioada studiată de 52,5% înregistrându-se în luna mai.
  2. Norii de tip Cumulonimbus ating frecvenţa de peste 10% în intervalul mai – septembrie cu o medie lunară maximă în luna iunie de 24,4%. Frecvenţa maximă orară de 43,3 se înregistrează în luna iunie ora 15.
  3. Norii Stratus au frecvenţă de peste 15% în lunile noiembrie până în februarie în tot cursul zilei, iar în perioada aprilie – iulie până la ora 10.00. Media lunară maximă din perioada analizată de 31,1% se înregistrează în luna decembrie când avem şi maximul orar de 35,5% la ora 08.
  4. Frecvenţa plafoanelor reduse (sub 450 m) inferioare minimelor de zbor stabilite pentru Aeroportul Baia Mare depăşeşte 20% iarna, frecvenţele orare maxime înregistrându-se în luna decembrie la orele 09 şi 10 de peste 40%.
  5. Vizibilităţile orizontale reduse (sub 1600 m) au frecvenţe ce depăşeşsc 10% în general, în lunile decembrie şi ianuarie cu frecvenţă maximă orară de 20% în luna decembrie ora 08.
  6. În perioada studiată fenomenul de ceaţă se semnalează aproape în tot cursul anului evidenţiindu-se în lunile decembrie şi ianuarie în orele de dimineaţa când frecvenţele orare depăşesc 9,0%.
  7. Fenomenele de chiciură şi polei se întâlnesc cu precădere în perioada de iarnă, dar apar şi în lunile târzii de toamnă (chiciura). Frecvenţa maximă orară a fenomenului de chiciură de 3,2% apare la orele 07 şi 08 în luna ianuarie iar a fenomenului de polei de 1,9% în luna decembrie la orele 08 şi 11. Un alt fenomen de iarnă, viscolul, nu apare în zona aeroportului prin date semnificative.
  8. Fenomenul de lapoviţă se semnalează în perioada octombrie şi februarie şi sporadic în luna aprilie, cu o frecvenţă maximă orară de 3,2% în luna decembrie la orele 07 şi 14.
  9. Activitatea orajoasă se desfăşoară în intervalul mai – octombrie; frecvenţe de peste 5,0% se semnalează în intervalul mai – august după orele 11, frecvenţa maximă orară de 10,0% apare în luna iunie ora 13 pentru perioada studiată.
  10. Vizibilităţile orizontale inferioare valorii de 3000m, corelate cu plafoanele norilor sub 300 m şi 450 m pentru N > 4/8 au frecvenţe ce depăşesc 10,0% în perioada octombrie – februarie, frecvenţa maximă lunară fiind în luna decembrie de 39,0% pentru plafon sub 450 m. Pentru vizibilităţile sub 5000 m corelate cu aceleaşi plafoane mai sus menţionate, frecvenţa maximă lunară de 49,3% se înregistrează tot în luna decembrie pentru plafon sub 450 m. În cealaltă perioadă a anului frecvenţele sunt mult sub 10,0 m.
  11. În zona aeroportului Baia Mare vântul dominant se axează pe următoarele direcţii după valori medii anuale: VNV, NE şi EE (în ordine descrescândă a frecvenţelor). Distribuţia frecvenţelor pe direcţii se păstrează în linii generale şi pe anotimpuri. După valori medii lunare frecvenţa de peste 10% se întâlnesc în intervalul aprilie – august pe direcţiile V – NV şi în intervalul ianuarie – martie pe direcţia NE.
  12. Din sinteza cu frecvenţele în procente lunale, anotimpuale şi anuale a vitezei vântului se remarcă: calmul are o frecvenţă maximă în anotimpul iarna şi toamna cu valori de peste 30,0%; viteza de 1 -3 m/s se întâlneşte cu frecvenţe de peste 50,0% în toate anotimpurile, frecvenţa anuală fiind de 55,2%; viteza de 4 – 7 m/s depăşeşte frecvenţa de 20,0% în anotimpul primăvara; vitezele de peste 2 m/s au frecvenţe nesemnificative, ele fiind sub 1,0%.
  13. Frecvenţele maxime în procente ale calmului coreloat cu vizibilităţile orizontale sub 3000m şi 5000 m, se realizează în anotimpul iarna cu frecvenţe maxime anuale de 4,6 % şi respectiv 8,4%. Peste 50% din vizibilităţile reduse se semnalează pe timp liniştit. Pe direcţiile predominante de vânt, vizibilităţile corelate cu acestea întrunesc frecvenţe maxime. Vizibilităţile orizontale sub 3000m corelate cu vânt slab (1 – 3 m/s) au frecvenţe de peste 1,0% tot pe direcţiile dominante. Distribuţia frecvenţelor vizibilităţilor sub 3000 m corelate cu direcţiile vântului când viteza de 4m/s a fost discontinuă în timp şi nesemnificativă ca valoare, motiv pentru care nu s-au prezentat în lucrare tabelele respective.
  14. Analizând corelaţia dintre intensităţile vântului cu direcţiile lui se constată că frecvenţe maxime se întâlnesc pe direcţiile dominante de vânt.
  15. Din analiza corelaţiei fenomenelor orajoase cu direcţiile vântului se evidenţiază că frecvenţe de peste 0,5% se produc pe direcţiile dominante (VNV în luna iunie şi în luna iulie). Pe timp liniştit frecvenţa maximă a orajelor de 0,5% se înregistrează în lunile iunie şi august.
  16. Frecvenţa maximă a fenomenului de ceaţă corelat cu direcţiile de vânt se înregistrează în luna decembrie pe direcţia 2900 – 3090 de 1,0%. Pe celelalte direcţii frecvenţele variază între 0,1% şi 0,4%. Pe timp liniştit ceaţa are frecvenţa maximă de 4,4% în luna ianuarie.
    Frecvenţele intervalelor de viteză pe direcţii calculate în funcţie de orientarea pistei de aterizare – decolare (faţă, spate, lateral) pe luni se prezintă astfel:
  • - pentru viteza 1-3m/s: faţă 22,3% în luna decembrie
  • spate: 24,6% în luna iulie
  • lateral dreapta: 11,2% în luna septembrie
  • lateral stânga: 14,3% în luna februarie
  • - pentru viteza 4-7m/s: faţă: 10,2% în luna aprilie
  • spate: 12,4% în luna aprilie
  • lateral dreapta: 2,6% în luna aprilie
  • lateral stânga: 3,3% în luna martie
  • - pentru viteze = 8m/s frecvenţele sint nesemnificative (sub 0,5%)
GRAFICE: